Dezamagirea

Este un sentiment pe care il experimentam cu totii, chiar inainte de a sti ca asa se numeste. Il simtim si il provocam in egala masura, doar perceptia asupra lui este diferita, pentru ca mult mai “mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este!” si suntem mult mai dispusi sa ne iertam pe noi cand il provocam decat pe altii cand ni-l provoaca.

Oricum, daca discutam despre dezamagire, ne gandim la prieteni, la familie, la vecini – deci la oameni. Uneori si la Dumnezeu. Dar ce ar fi sa ne gandim la noi in primul rand? Ilie vede minunea pe care o face Dumnezeu in fata poporului, dand ploaie dupa trei ani de seceta, vede puterea Lui in rasturnarea de situatie care urmeaza, si totusi isi pierde curajul la amenintarea Izabelei, ajungand la “Acum, Doamne, ia-mi sufletul…” Oare ce ar fi putut provoca o dezamagire atat de crunta? Vom descoperi studiind contextul: Ilie a fugit, s-a refugiat singur in pustie, si a obosit dupa un drum de o zi; iata cate conditii favorizante pentru a fi dezarmat si fara perspectiva. Solutia, ca intotdeauna, vine de la Dumnezeu, pentru ca El da solutii, nu creaza probleme: odihna, hrana, actiunea, iar ceea ce urmeaza este remarcabil, chiar mai mult, maiestuos: Dumnezeu isi da intalnire cu Ilie. Conditia necesara a fost insa ca acesta sa asculte, sa actioneze, sa faca ceva!

Ce spuneti de ucenicii pe drumul catre Emaus? Cat de dezamagiti au fost ei, vazandu-si planurile, sperantele naruite in praful pe care calcau in seara aceea? Nici macar intalnirea cu cineva care le-a deslusit Scripturile nu i-a ajutat, a fost nevoie de mai mult. In dezamagirea lor, nu au uitat sa fie deschisi pentru invatatura, nu au uitat sa fie ospitalieri, nu au uitat sa se roage, iar dupa ce au descoperit ca Domnul insusi era cel ce le vorbise, in ciuda orei tarzii si a oboselii, au actionat: s-au intors la ceilalti ucenici, si au marturisit ce li se intamplase, adeverind si ei Invierea.

Sunt cateva lucruri pe care le invatam din exemplele de mai sus, dar si din experienta de viata, a noastra sau a altora. Nu scapam de dezamagire, este parte a existentei noastre, in egala masura ca bucuria, careia ii este opusa pana la urma. Putem incerca sa ne pazim de ea in multe feluri, putem fi precauti in stabilirea obiectivelor – nu prea inalte, sa nu cadem de sus – putem chiar incerca sa punem presiune pe noi si pe cei din jur sa fie perfecti in tot ce fac; insa nu scapam neatinsi. Este mult mai important sa nu ramanem in dezamagire. S-o alungam, s-o intimidam! Acest lucru il putem face insa doar asumandu-ne actiunea. Trebuie sa ascultam ce ne spune Dumnezeu in legatura cu situatia in care ne aflam, sa ne hranim cu sfaturile Sale si sa ne odihnim in pacea Lui; trebuie sa aplicam in practica  porunca Domnului, sa nu ne fie frica sa ne incredem in El pentru rezultatele viitoare, sa nu ne culcam pe o ureche, asteptand cu o falsa nadejde ca “totul va fi bine”; si desigur trebuie sa marturisim cat de minunat este Domnul, sa nu uitam lucrarile Lui in viata noastra, sa le vestim si sa ii indemnam si pe altii la bucurie si la o viata plina de biruinte in bratele Lui!

Dezamagirea sigur va veni. Esti tu insa gata sa o lasi sa plece de la tine? Daca nu o faci, vei trai timid, fara incredere, trist si sters. Nimeni nu doreste o astfel de viata! De ce sa nu urmam exemplele pline de miez ale Bibliei? Spre folosul nostru…

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: