Drama cui nu stie – pledoarie pentru informare

Ma consider privilegiat sa traiesc intr-o era cand accesul la informatie este permis si este facil; atat de facil, incat poate usor trece neobservat de ochiul putin doritor de cunoastere. Pentru cineva care  doreste sa afle diverse lucruri insa, raspunsurile se afla doar la cateva clicuri de maus distanta, pentru cei mai putin obisnuiti cu internetul exista canale TV care trateaza probleme de stiinta, natura, tehnica, mediu sau aplicatii specializate.

Desi societatea moderna poate produce si mult stres, ne intoxica plamanii cu poluare si defriseaza rezervele de oxigen ale planetei, ne obisnuieste cu mult zgomot si ne fura momentele de profunzime, ne putem totusi bucura de resurse de cunoastere altadata complet inaccesibile, putem afla orice si oricand.

Obisnuiam sa spun ca mi-ar fi placut sa traiesc in secolul trecut, undeva in preeriile americane, impreuna cu cowboy-ii si indienii far-west-ului. Sa fiu un explorator sau inventator ca eroii lui Jules Verne. Ma imaginam haiduc sau detectiv in Londra mijlocului de secol XIX. Intotdeauna mi s-au parut foarte interesante aceste personaje de film sau de carte si mai putin cele contemporane noua… Poate nu era decat imaginatia adolescentului… Fapt este ca traiesc in secolul XXI, in epoca mobilului si a internetului, a networking-ului de socializare – totusi o epoca a insingurarii si a relatiilor superficiale. Trebuie deci sa ma adaptez. Cat se poate.

Totusi, ma frapeaza drama celui care traieste in zilele noastre, are capacitatea si resursele necesare, intelege si totusi nu reuseste sa se plieze actualitatii si ritmului unui prezent accelerat. Nu ma refer la “inadaptatii” care militeaza pentru scaderea poluarii de exemplu, sau a protectiei mediului prin ecologizare, sau a “naivilor” care cred ca morala crestina reala si relevanta poate schimba ceva. Voi fi eu insumi, intotdeauna, un astfel de inadaptat si naiv. Ma refer la cei care nu sesizeaza oportunitatea de informare si de adaptare pe care o ofera accesul la cunoasterea umana in ansamblul ei. Pentru ca, oricat de ciudat ar parea, nu toti oamenii pot sa invete, sa afle, sa stie –  dar e trist ca dintre cei care ar putea sunt multi care nu vor.

Asta este drama celui ce nu stie. A celui ce nu stie pentru ca nu face un minim efort pentru a afla. Nu gaseste pentru ca nu cauta si nici nu il intereseaza sa afle. E trist lucrul acesta, mai ales cand il observi la tineri, la cei care au de trait inca multe zeci de ani de-acum incolo. Cei care vor trebui sa faca fata unui ritm tot mai alert, tot mai nebun. Cum se vor descurca, daca raman de caruta exact la capitolul “informare”? Cum vor face fata concurentei inerente din partea celorlalti – pentru un loc de munca mai bine platit, pentru o scoala mai buna, pentru o familie de succes, pentru o viata cat mai fericita in general – daca nu se pregatesc? Cu atat mai mult cu cat este atat de lesne sa te conectezi la baza de date a cunoasterii umane, fie teoretica, fie cat se poate de practica! De ce nu foloseste lumea Google?

Ei, desigur, nu ma astept ca toata lumea sa fie la fel. Intotdeauna vom avea oameni de stiinta si inalfabeti, inventatori si copiatori, cunoscatori si ignoranti. Insa pledoaria mea este ca cei care au capacitatea, au posibilitatea si interesul, sa profite la maximum de resursele de informare pe care ni le pune la dispozitie societatea moderna. “A invata” nu e nici demodat, nici penibil. E de bine. Inversul e dramatic!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: