Nu exista scurtaturi spre maturitate

de Nina Dandu

La inceputurile vietii mele cu Domnul auzeam mereu, la biserica sau in alte imprejurari, despre caracter si importanta caracterului. Nu intelegeam eu prea bine acest subiect atunci. Astfel, a inceput o perioada in viata mea in care am cautat raspunsul la “Ce inseamna de fapt, caracterul si de ce, ma rog, se pune asa de mare accent pe asta?”

Acum, dupa o vreme am inteles faptul ca, pentru unele intrebari exista raspunsuri foarte greu de digerat. Primul raspuns a fost credinciosia: totalitatea lucrurilor pe care le faci si care dovedesc faptul ca esti un crestin autentic. Hmmm, imi suna cam a teorie, ca si o definitie invatata pe de rost la scoala. Ceva mai practic nu exista???

Dumnezeu a lucrat asa fel incat am aflat toate variantele de raspuns la aceasta intrebare. Am participat la o conferinta care avea un titlu/subiect foarte interesant! “Tu pe ce iti zidesti casa?” Domnul Isus a sumarizat esenta vietii prin zidirea casei spirituale, adica caracterul! Caracterul este ceea ce suntem cand nimeni nu ne vede, sau nu este descoperit inca. Este ceea ce suntem in mintea noastra. In Proverbe 23:7 ni se spune: caci el este ca unul care isi face socotelile in suflet. „Mananca si bea”, iti va zice el; dar inima lui nu este cu tine.” Cu alte cuvinte: Esti ceea ce esti in mintea ta.

Haideti sa vedem impreuna! Pentru mine este o buna recapitulare, si imi foloseste in momentele astea. Faptul ca anul acesta se fac 10 ani de cand am facut primii pasi pe calea credintei ma pune pe ganduri! Unde am fost la inceput, unde am ajuns si ce schimbari mai trebuiesc facute??!!

Din ce se compune caracterul?

In primul rand valorile noastre. Stim cu totii despre Daniel si cum incepe caracterizarea lui in Biblie. Daniel 1:8 “Daniel s-a hotarat sa nu se spurce…” S-a hotarat, si a facut-o inainte de a aparea problemele. Cand au aparut testele de credinta, El nu s-a mai intrebat ce trebuie sa faca. Stia dinainte. Trebuia doar sa actioneze ca atare. Valorile sunt lucruri decise dinainte, hotarate cand ai mintea limpede, cand nu esti stresat de timp sau de altii. De obicei, noi oamenii ne determinam principiile in timpul cel mai inoportun, de criza sau rasturnari de situatie. Acestea, dupa parerea mea, nici nu le poti numi valori. Pentru ca, daca situatia se schimba, in mod urgent, vei alege alte ghiduri sau modalitati de abordare a vietii; mereu si mereu. Devii instabil si o sa ajungi odata si odata sa iti dai seama ca nu mai sti cine esti, o sa te simti ca o barca purtata incolo si incoace de valuri.

Valorile odata formate, nu se prea schimba! Ele trebuie sa ramana la fel, indiferent de situatie. Si, intotdeauna daca ai decis mai dinainte ceea ce crezi cu adevarat, o sa ai si puterea sa stai in picioare atunci cand va veni momentul testului. Atunci cand esti in criza si trebuie sa iei decizii urgent, de obicei alegi cea mai potrivita varianta, in functie de situatia respectiva (care nu totdeauna este ceea se asteapta Domnul de la tine). In acelasi timp, daca ai totul bine stabilit dinainte, vei sti imediat cum trebuie sa actionezi.

Al doilea lucru, obiceiurile noastre. Iata o definitie: obiceiul reprezinta totalitatea reflexelor sau a lucrurilor naturale pe care le facem fara sa gandim. Obiceiurile arata clar ce fel de caracter avem.

Nu trebuie sa iti schimbi obiceiurile pentru a deveni un mai bun crestin, pentru ca oricum mantuirea ai primit-o in dar. Nu este ca si cand ar trebui sa faci ceva pentru ca sa fii mantuit. Daca Il ai pe Domnul si Il iubesti, atunci obiceiurile ti le va schimba El. Si fii sigur ca El iti va descoperi lucrurile pe care trebuie sa le schimbi in viata ta. Pentru ca El te iubeste mai mult decat tu pe El. De exemplu, nu ti-a fost in obicei sa te ridici si sa lasi locul din tramvai pentru o batranica. Acum, faci lucrul asta cu bucurie, pentru ca stii ca Domnul se bucura cand faci asta. Toate reflexele tale, spun ceva despre caracterul tau, ele sunt caracterul tau.

Reputatia noastra este al treilea lucru. Din ce in ce mai mult auzim, “ce conteaza ce spun altii sau ce zvonuri circula prin jur despre persoana mea, eu sunt ce sunt si care e problema?!” Si sincera sa fiu, si eu exact la fel am tendinta sa gandesc. Dar, in lumina lui Dumnezeu, copii Lui trebuie sa fie exemple si sa fie lumini in lume. Daca vrem sa ducem vestea mai departe, trebuie sa avem grija de reputatia noastra. Daca esti sincer cu tine insuti si cu Domnul la tot pasul si pana la cele mai mici decizii ale mintii, reputatia isi va purta singura de grija. Versetul care ma urmareste de ceva vreme este: Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.” (Ioan 13:34) Daca iubesti cu toata sinceritatea, cei din jur vor cunoaste cine esti: esti si tu unul dintre ucenicii Lui. Despre Petru s-a spus in Matei 26:73 „Nu mai incape indoiala ca si tu esti unul din oamenii aceia, caci si vorba te da de gol.” As vrea sa se spuna si despre mine astfel!

Am auzit odata o expresie care inca imi mai vine in minte uneori: Reputatia se formeaza o viata intreaga, si se poate strica intr-o zi! Trebuie sa veghem, sa pastram reputatia noastra ca pe cea mai de pret comoara. Eu am inteles si o sa intelegeti fiecare la vremea potrivita, ca numai Harul lui ne tine. Eu nu am facut nimic ca sa mai am binecuvantarea de a sta inca in picioare. Nu este nicidecum meritul meu! Este El, care vede de dincolo de timp si spatiu; El care tine in mana mersul istoriei, poate schimba lucrurile astfel incat sa fii ferit. El este in control, degeaba, absolut degeaba te mandresti ca nu ai cazut inca! Recunoaste-L pe El in toate caile Tale, si vei fi ferit de cadere.

Comportamentul repetat al patrulea lucru? Sa vedem un pic mai in detaliu. Scrie in 1 Timotei 4:8: „Caci deprinderea trupeasca este de putin folos, pe cand evlavia este folositoare in orice privinta, intrucat ea are fagaduinta vietii de acum si a celei viitoare.” Evlavia? Haideti sa ii gasim un sinonim pe care sa il intelegem mai repede si mai bine. Cea mai potrivita definitie din DEX e: „atitudine de respect si duiosie fata de cineva sau de ceva; pietate”. Evlavie egal respect. Respect fata de Dumnezeu si respect fata de oameni.

Va marturisesc ca nu e usor si nu poti sa zici de la o zi la alta, ca ai devenit evlavios. Dureaza, ani de zile chiar, o viata intreaga. Ce faci intre timp? Intre timp te deprinzi zi de zi, ca ceea ce crezi in inima ta, ceea ce gandesti cu mintea ta si ceea ce ajungi sa faci in final, sa fie unul si acelasi lucru! Uneori uiti ca esti pe campul de lupta, si treci in tabara dusmanului! Pare comic si se bat cap in cap lucrurile, cum sa uiti asa ceva? Dar uite ca asa se intampla, de fiecare data cand faci decizii pripite, uneori cu buna stiinta chiar, ai trecut de partea cealalta. Ma uimeste Dumnezeu, de cate ori ne primeste, iar si iar, inapoi in tabara Lui! Noi spunem ca, daca in adancul inimii vrem sa fim ca Dumnezeu, este de ajuns. Dar nu e asa, ci trebuie sa lupti, nu numai sa te straduiesti. Si sa fii consecvent; oamenii inconsecventi nu au realizat nimic niciodata.

Deci, cum arata casa ta? Ai o temelie sanatoasa? Ce poti spune despre materialele folosite? Folosesti lucruri ieftine si de proasta calitate? Ai grija, vor afecta in mod negativ constructia. Ai o schita sau un model dupa care sa te ghidezi? Verifici in fiecare zi daca respecti planul? Daca construiesti stramb, va trebui sa darami si sa cladesti din nou. Sti ce inseamna asta? Timp pierdut! Plus de asta, daca nu respecti planul, constructia de va darama singura si tot va trebui sa incepi din nou.

Despre scurtaturi nici nu poate fi vorba! Reala maturitate nu este niciodata rezultatul unei singure experiente. Este nevoie de timp!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

3 Responses to Nu exista scurtaturi spre maturitate

  1. tinerigepiu says:

    Este foarte adevarat.
    Este interesant cum comenteaza Petru la aceasta chestiune, a construirii caracterului: 2 Petru 1:5-8.
    Si pana la urma, cu ajutorul Domnului, stim ca perseverenta si seriozitatea vor cladi in noi temeinicia si statornicia care duce la biruinta! Amin!
    Multumim Nina! 🙂

  2. Nina says:

    Exact. Foarte sugestiv.

    Ceea ce mi-a iesit in evidenta e cum incepe: „De aceea, dati-va si voi toate silintele…” Lucrurile bune nu vin niciodata in mod natural, trebuie lucrat mult pana ajungem ca tot ceea ce este bun si demn de urmat sa fie parte din noi, sa ne caracterizeze. Trebuie sa ne dam toata silinta in tot ceea ce inseamna cladirea caracterului.

    Multumim Adi pentru verset!

  3. Pentru Isus says:

    La fel cum nu exista scurtatura spre sfintenie, iar daca ne gandim bine, ea insoteste maturitatea, asa cum ar fi definita ea de scriptura. „Fiti sfinti”, suna porunca, dar nu spune si ca se face pe loc. Numai ca, traind intr-o societate orientata spre fast food si spre instant, nimeni nu mai are rabdare sa parcurga pasii. De aici dezastrul si esecul inainte de vreme…

    Eu as identifica si o problema care tine de biserica, mai concret de noi, crestinii. Purtam un chip fals la biserica, pozand in ceea ce nu suntem si uneori predicam schimbarea peste noapte. Noii convertiti traiesc o drama, drama faptului ca se vad a fi singurii pacatosi din adunare, singurii avand secrete oribile, vicii nerezolvate de Dumnezeu si de noua viata pe care au inceput-o, si care ii impovareaza cumplit. Traiesc si pozeaza tot mai des pentru noi, judecatorii si nu au curajul sa deschida gura pentru a cere ajutorul.

    Mai grav e ca uitam ca, dupa ce predicam Evanghelia, sa facem ucenici. Asa ca, de cele mai multe ori, omul invata din greseli. Din ale lui, nu din ale celorlalti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: