Re(a)ducerea rutinei

Conform  Marelui Dictionar de Neologisme, anul 2000, autor Florin Marcu, “rutina” este:

RUTÍNĂ1 s. f. 1. capacitate, îndemânare câștigată printr-o practică îndelungată. ♢ (depr.) deprindere de a lucra, de a gândi mecanic, mereu în același fel; respectare prea servilă a unor reguli și deprinderi învechite. […](< fr., engl. routine)

E unul dintre exemplele in care acelasi cuvant e si “de bine” si “de rau”. Ma gandeam ca “rutina” de care tot vorbim noi ca de ceva rau, neplacut, plictisitor si enervant, “m-am rutinat, ma plictisesc, nu mai am chef de nimic!” e doar un sens al acestui cuvant, acela de “obicei” – care a devenit de-altfel aproape exclusiv, pe cand celelalte sensuri aproape nu mai sunt cunoscute, in orice caz, mult mai putin folosite. Astfel, obisnuintele noastre devin “rutina” abia cand ne produc plictiseala sau enervare, ele inainte fiind considerate doar atat, obiceiuri. Iata, cum am acordat o conotatie negativa unui cuvant al carui sens, in fapt, este tocmai opusul.

Potrivit definitiei de mai sus, rutina inseamna de fapt, in sens primar, abilitatea dobandita de-a face anumite lucruri mult mai bine si mai exact, odata cu repetarea lor pentru mai multa vreme. Aceasta – repetitia – este mama invataturii, daca va mai amintiti de vremurile in care ne luptam cu “3 ori 2 e 6, 3 ori 3 e 9, 3 ori 4 e 12”, etc…. Asa incat, aceasta capacitate de-a fi tot mai bun, mai priceput, mai performant, este pana la urma ceva de dorit, nicidecum ceva rau. Nu e interesant? Rutina este in acelasi timp cadrul in care noi functionam cel mai bine, mai lipsiti de stres si fara efort sustinut – iata, paradoxal! Fara rutina, nu am fi invatat sa scriem, sa citim, sa socotim, nu am putea face mai multe lucruri in acelasi timp, am fi vesnic incepatori in orice lucru, niciodata performanti, nici capabili de-ai invata pe altii.

Cel de-al doilea sens al cuvantului ne aduce mai aproape de… rutina in care cei mai multi dintre noi il folosim. Si anume, incapacitatea de-a fi creativ, monotonia executarii aceluiasi lucru, plictiseala si lipsa de interes fata de actiunea supusa rutinei. Definitia de dictionar sugereaza chiar mai mult: plafonare si lipsa de entuziasm fata de ideea de nou, neobisnuit, modern, progresist. Din nou paradoxal!

In sensul spiritual al lucrurilor, imi doresc sa readucem printre noi rutina rugaciunii, a cititului din Biblie, a studiului, a devotiunii zilnice. Fara aceste lucruri repetate incontinuu, omul dinlauntru se stinge treptat, se emaciaza, se atrofiaza, moare. Scade cunostinta si interesul pentru Dumnezeu si pentru lucrarea Lui. Pe de alta parte, imi doresc sa reducem rutina acelorasi rugaciuni, mesaje, explicatii, texte, ritualuri, liturghii. Imi doresc sa fim mereu preocupati de invatatura sfanta si sa ne dorim tot mai mult adancirea in cunostinta Domnului, fara plictiseala ci cu daruire si entuziasm, ca in fata celei mai interesante aventuri ale vietii noastre!

Pana la urma, e clar! Trebuie sa re(a)ducem rutina studiului biblic!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: