Maria, mirul si punga lui Iuda – Ioan 12

’De ce nu s-a vandut acest mir cu trei sute de lei, si sa se fi dat saracilor?’ Zicea lucrul acesta nu pentru ca purta grija de saraci, ci pentru ca era un hot […]” – Ioan 12:5,6.

Cu doar cateva zile inainte de moartea Sa, si chiar in ziua dinaintea intrarii in Ierusalim, domnul Isus ia parte la o cina care ii fusese pregatita intr-o oarecare casa din Betania – casa lui Simon leprosul – acelasi sat de unde era si Lazar. Acel Lazar – oarecare, inviat de Domnul. La cina aceasta, unde se aflau si ucenicii si probabil inca si alti oameni, are loc un episod extrem de sugestiv in legatura cu doua atitudini diferite, separate, iar concluziile care se trag sunt si ele foarte interesante.

Mai intai, aflam ca Lazar cel inviat era si el la cina. Era si Marta, sora lui, care servea. De ce este important acest detaliu? Deoarece, presupunand ca nu trecuse foarte multa vreme de la minunea facuta de Isus, oamenii aveau acum ocazia sa-l vada pe cel pe care-l inviase, si sunt sigur ca faptul era senzational, indiferent de cat de multe legende ar fi circulat despre subiecte asemanatoare, la acea vreme. Fiind si Lazar prezent la aceasta masa, putem spune cu destula convingere ca oamenii aveau sa vorbeasca despre Isus si despre puterea Lui.

In timpul cinei – sa nu ne inchipuim ca era vreun festin, evreii se apropiau de sarbatorile de Paste, si erau cumpatati la mesele lor – apare “o femeie” (in descrierea lui Matei) pe care Ioan o identifica “Maria”, cealalta sora a lui Lazar, dupa toate aparentele. Exista diferente intre relatarea lui Matei si cea a lui Ioan in privinta evenimentelor urmatoare, dar punctul comun este acelasi. Maria toarna pe picioarele Domnului (sau capul Sau, sau poate si una si alta) un parfum extrem de scump, foarte apreciat si cautat la vremea aceea, considerat o adevarata avere pentru cel ce-l avea. Maria toarna tot continutul vasului, un litru de parfum, care valora trei sute de lei (sau dinari) iar apoi sterge picioarele lui Isus cu parul ei, intr-un gest de suprema adorare, surprinzator si intrigant pentru privitori. Nici macar ucenicii nu au inteles ce se intampla. Ei protesteaza, revoltati de asa o risipa!…

Cateva detalii tehnice: trei sute de lei era venitul unui om pe un an de zile. Stim ca pentru o zi de munca, plata era un leu, pentru barbati; putem spune cu destula siguranta ca pentru femei era mai mica plata, asa incat Maria a trebuit sa investeasca in acel parfum probabil cam tot ce a economisit toata viata ei! Doar erau si pe vremea aceea “costuri ale vietii”! Nimeni nu dadea nimic pe gratis. Nu cred ca era usor sa economisesti asa de mult incat trei sute de lei sa poata fi folositi fara mari probleme! Din aceasta perspectiva, gestul Mariei este si mai maret, si mai uimitor: a dat tot ce avea, toata siguranta ei pentru viitor, toata averea ei, pentru un singur moment de inchinare! Este extraordinar! 

Uneori imi dau seama ca sunt mai aproape de mentalitatea ucenicilor, a “hotului” Iuda… Ma regasesc mai usor in tentatia de-a economisi, pentru motive corecte sau nu. Ma regasesc mai lesne in rationalul care nu intelege risipa! Imi vine mai la indemana sa comentez despre ce s-ar fi putut face cu banii! Poate la fel si tu! Dar cred ca mai degraba ar trebui sa fim “ilogici” ca Maria si sa exprimam adorarea inaintea Domnului, chiar daca intr-un singur moment sublim ce ne costa totul!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: