Unitatea cu Cristos – Ioan 15

“Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu, aduce mult rod; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic” Ioan 15:5 

In capitolul precedent am vazut relatia de unitate deplina dintre Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Acestia trei sunt doar “forme” diferite ale aceluiasi unic Dumnezeu, care ne-au fost revelate pentru ca noi, oamenii, sa avem o mai buna intelegere asupra naturii lui. In acelasi timp, am discutat despre unitatea in Cristos, cand am facut referire la faptul ca noi toti suntem madulare diferite, dar ale aceluiasi trup, dupa cum explica Pavel in epistolele sale. Aceasta reprezinta unitatea noastra, a crestinilor, in biserica Domnului.

De data aceasta observam o altfel de unitate despre care vorbeste Isus, si anume unitatea cu el. Exista o nuanta: in Cristos si cu Cristos. Cand vorbim de unitatea cu Cristos, vorbim despre relatia de dependenta care trebuie sa existe intre crestin si Dumnezeu. Aceasta relatie ori exista astfel, ca dependenta, unitate, partasie, ori nu exista deloc. Nu poti fi crestin fara sa fii cu Cristos, la fel cum nu poti fi sofer fara masina, profesor fara elevi, fotbalist fara minge. Daca te declari crestin fara sa faci ce spune Cristos, fara sa vorbesti ca el, fara sa te comporti ca el, este degeaba. Nu esti crestin. Poti fi religios, ortodox, catolic, protestant, baptist, penticostal sau orice altceva, dar nu esti crestin.

Ilustratia pe care Domnul o da este aceea, foarte familiara ucenicilor, a vitei de vie. Nu exista struguri fara mladita, fara vita, sau fara butas. Astfel, noi crestinii, care suntem mladitele, nu vom putea produce “struguri” – adica faptele bune la care am fost chemati, marturia unui cuget curat, sfintenia, etc. – daca nu suntem lipiti, atasati de Cristos. El, vita, este la randul lui atasat Tatalui. Totul trebuie sa fie un tot-unitar, daca nu, nu poate exista deloc. In acest sens, Domnul ii aseamana pe cei care vor sa fie crestini fara el cu mladitele care se usca, odata ce sunt despartite de vita. Iar destinul lor este sumbru: sunt taiate, adunate si aruncate in foc!

Care sunt roadele pe care noi le aducem, atunci cand suntem in unitate cu el? Este suficient sa ne uitam la Galateni 5:22-23, unde ne sunt descrise roadele Duhului Sfant, si vom intelege foarte bine. Cineva ar putea spune insa: “Da, dar acelea sunt roadele Duhului Sfant, nu ale omului! Cum as putea eu aduce astfel de roade?” Este tocmai esenta acestei invataturi: roadele sunt ale noastre, prin Duhul, de la Isus, de la Tatal. Cine face strugurii? Mladita? Vita? Butasul? De fapt toate lucreaza impreuna pentru ca sa existe o finalitate, strugurii frumosi si gustosi. Rodul nu ar fi posibil fara unitatea viei. La fel, orice rod pe care noi il aducem, il putem aduce doar daca ramanem in unitate cu Cristos. Insist sa spun: ne putem amagi, crezand ca rodim si fara el, despartiti si departe de Domnul, dar in adevar, numai ramanand langa el aducem roadele care ii aduc slava lui Dumnezeu; orice altceva, cat de bine sau pozitiv ar fi, nu reprezinta roada crestinului. Finalitatea rodirii este inchinarea reala inaintea lui Dumnezeu, precum si dragostea adevarata pentru oameni, pentru ceilalti crestini. “Aceasta este porunca mea: sa va iubiti unii pe altii, asa cum v-am iubit eu!” Iata roada cea mai mare pe care noi o putem da, iar aceasta ii va aduce multa slava lui Dumnezeu in ochii tuturor oamenilor!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: