Unitatea Dumnezeirii – Ioan 14

Isus i-a zis: “De atata vreme sunt cu voi si nu m-ai cunoscut, Filipe? Cine m-a vazut pe mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: arata-ne pe Tatal”? Ioan 14: 9

Odata cu acest capitol intram in partea de discurs de final a Evangheliei lui Ioan, in care Domnul exprima cateva principii, unele extrem de controversate de-a lungul celor doua mii de ani de crestinism pe care omenirea le-a experimentat pana acum. Sunt subliniate multe aspecte dificil de inteles, prin logica umana, pentru ca aceste concepte transced “normalul” si trebuie intelese aproape exclusiv in contextul divin al eternului, printr-un alt set de legi guvernante, care aduc in ecuatie absolutul. Sunt multe lucruri care pot fi invatate din acest capitol, dar exista si o tema care iese in evidenta: Treimea Sfanta.

Inceputul capitolului face referire la asigurarea pe care Isus o da ucenicilor cu privire la viitor. Nu doar la viitorul imediat – “sa nu vi se tulbure inima” – ci si la viitorul vesnic, prin promisiunea ca intr-o zi, dupa ce totul va fi pregatit, el se va intoarce sa isi ia biserica pentru ca toti cei care sunt ai lui sa fie impreuna cu el in acelasi locas din casa Tatalui ceresc. In acest moment ucenicii vor sa afle detalii.

Tema principala pe care eu o vad in acest discurs este unitatea care exista intre Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Isus explica o nuanta din natura lui Dumnezeu. Desi Fiul a venit pe pamant pentru a trai, a vorbi, a actiona in dimensiunea umana, el nu este doar om. El nu este separat de Tatal, nici macar in momentele in care latura lui umana este afectata profund de tradarea lui Iuda de exemplu, ci tot ce face el, in aceasta calitate de “om printre oameni” este doar mesajul pe care Dumnezeu Tatal doreste ca oamenii sa il primeasca; Domnul Isus declara ca nimic din ce face el nu face fara sa-l fi vazut pe Tatal facand, iar singura cale catre Tatal este prin Fiul, care este “calea, adevarul si viata”. Concluzia este ca Tatal si Fiul sunt un tot unitar, avand aceeasi natura, vointa si gandire.

Mai mult, Domnul le promite ucenicilor sa nu ii lase singuri, urmand ca “un alt mangaietor” sa fie trimis de Tatal, la cererea lui. Si anume Duhul Sfant. Acesta urma sa ii insoteasca pe credinciosi, sa fie mereu prezent in ei, sa ii calauzeasca, sa-i mangaie, sa-i imbarbateze in trairea lor de crestini. Notiunea de “un alt” sugereaza ca Duhul Sfant va continua lucrarea lui Isus printre oameni, si dupa ce acesta se va intoarce la Tatal.

De aici s-a nascut conceptul de Sfanta Treime, larg acceptat in crestinism, chiar daca ia nuante diferite in teologia bisericilor. Unitatea dintre Tatal, Fiul si Duhul Sfant este suficient de greu de inteles si de pus in concordanta cu “este un singur Dumnezeu”, daca nu interpretam aceasta prin unitate in diversitate. Este echivalentul madularelor in trupul lui Cristos despre care vorbeste Pavel. Astfel, desi par trei entitati diferite, de fapt este acelasi Dumnezeu, care ia trei forme, fiecare cu actiuni si insusiri caracteristice. Tatal – creatorul si parintele tuturor; Fiul – mantuitorul si fratele nostru; Duhul – calauzitorul si mangaietorul. Nu trebuie sa cadem in dilemele ridicate de unii si altii. Exista un singur Dumnezeu, caruia noi ne inchinam, si care a ales sa se reveleze omului in aceste forme, pentru ca omul sa inteleaga si sa doreasca o relatie adevarata cu el, sub toate aspectele.

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: