Poveste de Craciun

Intr-o zi, Dumnezeu s-a gandit: “Trebuie sa gasesc o solutie pentru om. De cand mi-a intors spatele si a ales sa nu ma asculte, il vad trist si fara speranta. Il apasa atatea suparari si nu mai reuseste sa gaseasca bucurie in nimic… Desi l-am atentionat si stia dinainte ce se va intampla cu el daca imi nesocoteste porunca, acum ca a pacatuit, nu pot totusi sa raman indiferent la suferinta lui! Ce ar fi de facut?”

Dupa o vreme, Dumnezeu a hotarat ca era nevoie de cineva foarte special ca sa poata reface legatura cu omul neascultator. Desi isi dorea foarte mult sa devina din nou prieteni, el vedea cum omul de indeparteaza tot mai mult si fara o interventie deosebita, ar fi fost pierdut pentru totdeauna. Si atunci Dumnezeu a strigat cu voce tare:

─ Cine ar vrea sa mearga pe Pamant, sa devina om si sa traiasca printre oameni, asa incat ei sa inteleaga din nou cat de mult ii iubesc?

Ingerii s-au uitat unii la altii, heruvimii, serafimii, toti au dat din umeri.

─ Doamne, au zis ei, dar noi nu ne pricepem sa fim oameni. Tu ne-ai creat sa fim ceea ce suntem… Cum vom sti noi sa traim ca oamenii, acolo jos in lumea lor?

Tatal ceresc ii privi ingandurat.

─ Ar mai fi ceva, zise el. Cel care va pleca va trebui sa moara pentru a plati pacatele oamenilor. Numai in felul acesta vom putea fi din nou prieteni cu ei. Doar cineva fara pacat ar putea face lucrul acesta: sa moara nevinovat pentru vina lor, a tuturor.

Cand au auzit asta, ingerii devenira si mai nedumeriti.

─ Sa moara?! Dar cum s-ar putea intampla asa ceva? Noi nu putem muri. Toti cei de-aici din ceruri sunt nemuritori. Tu, fiul tau, noi… Moartea este doar pentru oamenii neascultatori de acolo de jos, care au pacatuit! Pe noi, Doamne, tu ne-ai creat sa traim vesnic pentru a-ti aduce slava si inchinare neincetat. Cum am putea noi muri? Iarta-ne, dar noi nu putem face asta! Apoi au adaugat cu jumatate de gura: Totusi, daca tu vei porunci, oricare dintre noi va merge…

─ Sa va poruncesc? Nu, nu… Nu va voi porunci, pentru ca cine va merge la oameni sa moara, trebuie sa mearga de bunavoie. Iar moartea va fi dureroasa, pentru ca trupul omenesc simte suferinta… Va fi biciuit, batjocorit de pacatosi, respins, uitat si tradat de prieteni, acuzat pe nedrept, judecat si condamnat la moarte, iar la sfarsit va fi rastagnit pe o cruce, intre doi talhari… Cine va merge va trebui sa ii invete pe oameni, sa ii vindece, sa ii ajute, sa le schimbe mintea si inima, sa le de-a un exemplu de dragoste pentru ca ei sa inteleaga cat de mult ii iubesc! Va trebui sa devina om, pentru ca omul sa devina din nou nemuritor ca noi! Va trebui sa isi de-a viata in suferinta, singur, pentru ca omul sa traiasca vesnic, impreuna cu noi! Trebuie sa poarte tot pacatul omenirii, sa moara despartit de mine, pentru ca doar asa ma voi putea uita din nou in ochii omului si sa il vad perfect, cum l-am creat! Ar fi cineva dispus sa mearga?

S-a lasat o tacere grea in cer. Nimeni nu indraznea sa spuna un cuvant. Au plecat toti capetele si se uitau pe furis unii la altii. “Se va gasi cineva oare?”…

Apoi, s-a auzit un glas:

─ Voi merge eu!

─ Fiule…? Tu? Tu?! Tocmai tu, fiul meu!…

Apoi a fost ieslea din grajdul Betleemului, primul Craciun si Golgota…

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: