Si Cuvantul s-a facut trup…

de Nina Dandu

Am vrut de mult timp sa revin cu ceva nou pentru voi. Am cateva ganduri care m-au miscat dintr-o cuvantare a fratelui Frank Retief, episcop al Africii de Sud, din Ioan 1, pe care vreau sa vi le dau mai departe si voua.

“Cuvantul era Dumnezeu […] si Cuvantul s-a facut trup.” De ce este asa de important faptul ca Isus s-a nascut intr-un trup si a locuit printre oameni?

Devenind om si traind in trup omenesc, el a adaugat o valoare imensa vietii umane. Poti sa fii plin de bucurie azi pentru ca Dumnezeu a pus valoare in tine, esti de pret in ochii lui. Din momentul in care ai inteles pe deplin cine este Dumnezeu in toata gloria si maretia sa, si faptul ca in acelasi timp a trait o viata umana… nu vei ramane la fel! Nu ai cum sa ramai la fel! Este un pas inainte. 

In primul rand, Cuvantul s-a facut trup, pentru ca Dumnezeu sa isi dovedeasca sfintenia. Faptul ca Domnul Isus a trait o viata perfecta, fara nici un pacat, dovedeste sfintenia sa desavarsita. Este ceva care la mintea noastra nu a ajuns. Cum sa traiasca cineva pe pamant si sa nu savarseasca nici un pacat? Este ceva supranatural, numai Dumnezeu insusi ar fi putut trai asa… El s-a dat pe sine insusi la moarte, ca o jertfa perfecta, pentru ca atunci cand va veni judecata si vom sta inaintea lui Dumnezeu sa putem spune: “Da, sunt sfant!” Mare indrazneala sa poti spune asta, intr-adevar! “Tu, sfant?” va intreba Dumnezeu. Si tu vei putea raspunde: “Da, sunt sfant datorita Domnului Isus, sfinteniei lui care este acum si sfintenia mea, pentru ca el a acceptat sa se substituie cu mine, in moarte si in viata!”

Apoi, imi place atat de mult faptul ca Isus, Cuvantul, a devenit trup ca sa poata muri pentru noi, o moarte reala, fizica, in trup, sange adevarat care a fost varsat pentru noi. Toate jertfele ce ar fi fost  aduse la Templu vreodata, tot sangele jertfelor nu putea sa spele atata pacat. Doar sangele lui ar fi putut. O viata perfecta, o jertfa perfecta. Da, si inca un gand care imi da bucurie, Isus a devenit om ca si mine pentru ca sa ma inteleaga. El a trait in trup, asa ca trebuie sa inteleaga cu ce se confrunta o fiinta umana. Stie simtirile si trairile mele pentru ca a fost si el aici, in lumea mea. 

In timp ce vorbea, mi-am adus aminte de rugaciunea pe care i-am facut-o Domnului odata. Am auzit vorbindu-se mult despre viata Domnului in trup si faptul ca am valoare. Dar mi-am dat seama ca stiam toate lucrurile astea doar la nivelul mintii, nu imi ajunsesera inca la inima. Pana in momentul in care am zis Domnului: “Doamne, toate lucrurile astea le stiu ca pe o lectie invatata, in teorie. Trebuie sa fie mai mult de atat! Cum as putea sa le simt si cu inima? Invata-ma toate aceste lucrurile la un nivel mai adanc. Nu mai vreau lectii predate, lucruri noi care sunt doar informatii noi. Vreau ca Tu sa predai lectii inimii mele!”

Probabil raspunsul la aceasta rugaciune o sa ia o viata intreaga. In fiecare clipa, Domnul poate sa iti vorbeasca inimii. Intrebarea e daca asculti? Dar e minunat, e o viata cu sens! Eu zic ca merita!!! Tu ce zici?

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: