Despre ingrijorare

Am vorbit la un moment dat despre frica. Am spus ca opusul fricii este credinta, pentru ca prin credinta vei avea si curaj, si indrazneala, si putere pentru a invinge problema. Ei bine, ingrijorarea este un pic diferita, pentru ca nu se intampla doar pe moment, nu e declansata de adrenalina si nu este o reactie imediata asa cum este frica. Este mai degraba un proces de durata, se cladeste in timp si prinde radacini adanci. Devine un mod de-a fi, un model de comportament, atitudine si discurs, ca o urma adanca pe care o lasa apa in munte; ingrijorarea se dezvolta, hranindu-se cu lipsa noastra de cunostinta a Cuvantului, cu indoielile noastre, cu intristarea si cu pesimismul nostru, cu temerile si neputintele cu care ne confruntam sau cu orice negativism. Toate acestea sunt cauze si efecte.

Un pasaj foarte cunoscut din Epistola catre Filipeni, scrisa de apostolul Pavel, se gaseste in capitolul 4, unde se vorbeste despre bucurie si despre ingrijorare. Cele doua sunt intr-o antiteza evidenta, chiar si la o analiza sumara a textului. Pavel, vorbind despre o situatie de viata – o mica neintelegere intre crestinii din Filipi – ajunge sa scrie “Bucurati-va intotdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape! Nu va ingrijorati de nimic!” Oare cum se explica aceasta? Care este legatura intre aceste lucruri?

Intelegerea mea asupra acestui text este: din diverse motive, trecand prin situatii de viata de tot felul, ajungem sa uitam menirea noastra si viitorul pe care Cristos ni l-a dat. Ne pierdem credinta in el, considerandu-ne infranti in lupta vietii. Uitam ca el este atotputernic, si il privim mai degraba doar ca pe un model-cliseu sau o imagine detasata. Ne cuprinde amaraciunea fata de frati, invidia sau mania, si cadem in cursele Diavolului. Ne pierdem statura de crestini si ne comportam ca toti ceilalti oameni, certandu-ne si macinandu-ne in chestiuni atat de stupide de cele mai multe ori, incat am fi extrem de rusinati daca am mai putea analiza la rece. Devenim caraghiosi in “credinta” noastra!

Astfel, in loc de credinta, ne alegem cu frica, in loc de bucurie, cu ingrijorarea! Pavel spune: daca vreti pacea lui Dumnezeu (despre care continua in versetele urmatoare) insotita de “tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit” atunci nu aveti decat sa schimbati ingrijorarea voastra cu bucuria! Aveti curaj si abandonati orice va aduce ingrijorare, in mana atotputernica a lui Cristos! Renuntati la trairea in intunericul si raceala ingrijorarilor lumesti, si mai degraba aduceti totul la cunostinta lui Dumnezeu cu bucurie, cu multumire, si astfel veti primi o pace divina, o multumire si incantare  pe care n-o poate intrece nimic altceva in lumea asta!

Nu stie Domnul toate lucrurile? De ce trebuie sa “ii aducem la cunostinta”? Pentru ca el vrea sa-ti testezi si sa-ti exersezi deplina incredere in el, abandonul in mana lui, demonstrandu-i ca te bazezi pe el in orice lucru. Daca vei face asta, ingrijorarea va disparea si va fi inlocuita de bucurie! Daca Domnul e de partea mea, cine-mi va putea fi impotriva?  In aceste conditii, nu e de mirare ca vei simti pace, liniste, impacare, bucurie, vei fi plin de dragoste pentru oamenii de langa tine si vei straluci, ca o adevarata lumina in intuneric, pentru ca marturia ta despre Dumnezeu sa fie puternica!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: