Rugaciunea si motivatia ei

Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu si au zis: Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele!” – Faptele Apostolilor, 4:24

Cartea Faptele Apostolilor descrie istoria primilor crestini, dupa ce Domnul s-a inaltat dintre ei, pentru a merge la Tatal Ceresc. Este o carte ce cuprinde diverse aspecte ale slujirii crestinilor din primul veac, dar mai ales imprejurarile in care acestia au avut ocazia sa marturiseasca despre Isus Cristos, ca Domn al vietii lor. Invatatura lor era insotita adesea de semne si minuni, iar aceste manifestari erau puternic contestate de catre liderii religiosi – fariseii, saducheii, carturarii poporului. Motivul? Pierderea multor “enoriasi” in favoarea noii miscari, crestinismul.

Petru si Ioan tocmai facusera o vindecare, in numele lui Isus Cristos, dupa care au inceput sa predice despre viata vesnica data de el. Au fost arestati de catre mai marii Templului, interogati si amenintati, dar pentru ca nu puteau fi acuzati de nimic concret, ei nefiind vinovati de vreo ilegalitate, au fost lasati liberi. Intorcandu-se la ceilalti ucenici, cu totii impreuna au rostit o rugaciune, ca adunare a credinciosilor, ca trup a lui Cristos, pe care o putem privi ca fiind un model. Astfel, avem cateva elemente de maxima importanta:

“Stapane, Doamne”. Iata, cu toate ca fusesera prieteni apropiati cu Isus, cu toate ca au inteles si au crezut ca el era una cu Tatal, ei i se adreseaza cu apelativul “stapane”, pentru ca au inteles si ca el este suveran absolut si cel care decide in dreptul oricarui lucru.

[…] care ai facut cerul, […]”. Apostolii exprima un enunt despre cum il privesc ei pe cel caruia i se adreseaza: maret, atotputernic, creator, ziditor. In acelasi timp, ii acorda lui Dumnezeu slava si ii atribuie gloria pe care noi oamenii suntem datori si in acelasi timp onorati sa i-o putem da! Pentru slava lui Dumnezeu sunt toate lucrurile.

“Tu ai zis […]“. Prin aceasta, ucenicii demonstreaza cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu, proorociile facute prin slujitorii lui si voia sa cu privire la destinul tuturor oamenilor. Cunoscandu-l pe Domnul, vei putea sa i te adresezi corect in rugaciune.

[…] tot ce hotarase mai dinainte mana ta […]”. Ei recunosc in rugaciunea lor ca totul este in mana Domnului, si ca destinul fiecaruia este cunoscut de el. Viata tuturor oamenilor, cu bune si rele, este hotarata de Dumnezeu, la fel si viitorul.

[…] uita-te la amenintarile lor, da putere robilor tai”. Observati cererea lor, sensul aceasteia este: “Doamne, nu cerem sa indepartezi, sa inlaturi obstacolele, ci mai degraba dorim sa ne ajuti sa trecem biruitori prin toate. Tu ne esti indeajuns!”

[…] si intinde-ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus”. Ucenicii cer in rugaciunea lor ca toate minunile sa il promoveze pe Isus, sa il puna pe el in lumina, nu pe ei. Toate sa fie facute pentru slava lui – aceasta este cu adevarat esenta rugaciunii, sensul inchinarii, atitudinea potrivita inaintea Domnului!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: