Rugaciunea si limitarile ei

Este un pic impropriu titlul, dar sper ca v-am atras atentia cu el. Rugaciunea are limitari in opinia mea, in egala masura cu limitarile pe care le avem noi insine, ca oameni. Rugaciunea este o comunicare in doua sensuri, dar in sensul dinspre noi catre Dumnezeu, ea depinde de mai multi factori, unii dintre ei putand chiar determina primirea unui raspuns sau nu la cererea pe care o facem. Exista limitari ale rugaciunii, nu pentru ca Dumnezeu ar fi limitat, ci pentru ca noi nu aducem intotdeauna cereri corecte. 

Iata o prima limitare: necredinta. In capitolul 1, versetul 6 din Epistola lui Iacov citim despre importanta credintei, atunci cand cerem ceva de la Dumnezeu. Daca atunci cand te rogi tu nu crezi ca vei primi acel ceva, sau nu esti sigur ca vrei sa-l obtii, sau esti nehotarat ce anume sa ceri – nu te-ai putut decide, intocmai ca un copil in magazinul de dulciuri – atunci este foarte probabil ca Dumnezeu va astepta un moment ulterior pentru a-ti raspunde. Daca ai toate gandurile adunate si preocuparea ta este sincera, credinta ta este ferma, hotarata, cu siguranta Dumnezeu nu va ramane indiferent!

O alta limitare: neiertarea. Textul de la Marcu 9, vorbind despre puterea credintei, aduce una dintre cele mai puternice explicatii, insotite de o promisiune extraordinara: “orice lucru veti cere, cand va rugati, sa credeti ca la-ti si primit, si-l veti avea! (v.24)”. Exista insa o conditie suplimentara, care din pacate poate face diferenta, iar rugaciunea noastra sa nu fie primita. Versetele 25 si 26 vorbesc despre conditia iertarii. Trebuie sa fim gata sa iertam atunci cand stam inaintea lui Dumnezeu in rugaciune. “Orice aveti impotriva cuiva” este o conditie grea, dar cel care se apropie de Domnul dupa ce a iertat totul tuturor, are sanse sa vada minuni mari din partea lui, iar pe deasupra sa se bucure si de iertarea pe care Tatal i-o da pentru propriile greseli. 

Limitarea neascultarii si a intelegerii gresite. Proverbe 28:9 ne spune ca acela care isi intoarce urechea de la ascultarea Legii lui Dumnezeu, atunci cand se roaga, in loc sa isi atraga bunavointa lui, ii face scarba! Este un cuvant greu, pentru ca scarba (repulsie, oroare) descrie foarte plastic starea de rau, de respingere. Noi nu il putem pacali pe Domnul, degeaba am incerca sa il inselam. El stie cat de mult interes acordam Cuvantului sau, cat de mult ne pasa de Legea lui, daca intr-adevar il dorim pe el sau doar binecuvantarea. El nu se lasa inselat de limbajul religios sau de evlavia de fatada. Daca ne rugam si cerem de la el ceva, nu trebuie sa uitam ca trebuie sa cautam mai intai Imparatia Cerurilor, si toate celelalte lucruri le vom primi pe deasupra, ca un bonus!

Mai sunt inca multe limitari pe care noi insine le punem rugaciunilor noastre. Sunt multe si toate ne privesc pe noi. Trebuie sa ne pastram sfintenia, curatia sufletului, pacea inimii, credinciosia. Dedicarea pentru Domnul, abandonarea in mana lui, dragostea. Totusi, vreau sa va atrag atentia asupra versetelor 7-10 din 2 Corinteni 12. Uneori este mai bine pentru noi sa nu primim raspunsul pe care-l vrem noi. Se spune de-altfel ca Dumnezeu nu da raspunsul pe care noi il vrem, ci pe cel de care avem nevoie! Iar daca prin “neascultarea” rugaciunii Dumnezeu poate lucra in noi “o greutate mai mare de slava”, atunci trebuie sa fim si noi gata sa ne acceptam acest lucru, pentru ca el stie mai bine!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: