Dupa Inviere

A trecut inca un Praznic de Inviere, asemanator pana la copy and paste cu toate celelalte, din anii trecuti. Am vazut la televizor aceleasi programe, aceleasi transmisiuni in direct, aceleasi slujbe si cam aceeasi slujbasi. Desi anul acesta Pastele a venit mai repede, la inceput de primavara, si s-a sarbatorit in acelasi timp de ambele mari religii, nu a fost diferit fata de altadata. Aceeasi rutina.

Mai demult, vorbeam despre o rutina spirituala sanatoasa si despre una care amorteste simtul spiritual pana la anihilare. Din pacate, nu pot sa nu observ ca acelasi scenariu se petrece, cu exactitate, in fiecare an. Oamenii se pregatesc temeinic pentru sarbatoarea stomacului, si parca din ce in ce mai putin pentru cea a sufletului. Poate este de vina perceptia mea, dar parca este tot mai strident falsul din sarbatorirea noastra!

Imediat dupa ce au luat lumina de la biserica, tinerii se bulucesc la chefurile si petrecerile golite de orice piosenie, prin discotecile si cluburile de fiecare… noapte. Exercitiul spiritual efectuat trebuie sa fi fost epuizant, de vreme ce au atata nevoie de-o sanatoasa revigorare in fum de tigara, ritm asurzitor si promiscuitate generalizata! Apoi, de peste tot auzim cum s-au umplut salile de garda ale spitalelor cu imbuibatii ce stau gata sa explodeze de multele sarmale si oua infulecate! Nu voi putea niciodata sa inteleg cum e posibil sa manance cineva intr-o astfel de frenezie, pana sa i se faca rau – imi inchipui ca are un cuvant important de spus si alcoolul – dar e un fapt verificat si repetat: probabil de prea multa cucernica bucurie, evlaviosii crestini ajung direct la medic.

Dintr-una-ntr-alta, ba ca-si aduc aminte de unele din trecut, ba ca inventeaza altele noi pe loc, apar in discutie controverse esentiale, ca de exemplu cine cu cine si de ce, cand si unde, cat si cum. Ma rog, de la disputa verbala e foarte usor sa se-ajunga la secure, topor, furca, si in principiu la orice alt instrument de hacuit. Si de ce nu, de vreme ce atmosfera Invierii e atat de calda, numai buna de impartasit, ca de la suflet la suflet?…

Sunt poate mai plin de indignare la acest Paste, pentru ca mi-as fi dorit altceva pentru oamenii din jurul meu. Ma supara foarte tare indiferenta cu care noi romanii ne traim superficialitatea, avand o forma de evlavie care insa tagaduieste puterea lui Dumnezeu in toate chipurile. Ne zdrobim bataturile unii altora si ne distrugem hainele bune imbibandu-le cu ceara, numai ca sa fim primii la lumina! Ne ingramadim la pasti, nadajduind la un vin bun, care sa merite osteneala! Ne straduim sa avem si drob si oua si cozonac si friptura si sarmale si prajituri si snitele si rulade si salate, doar pentru ca acestea sunt cele cuvenite. Ne amagim ca am sarbatorit, doar sa ne trezim a doua zi la fel de tristi si seci si insetati dupa semnificatie, probabil fara a pricepe ca din nou ne-am furat singuri caciula, cand am fi putut sa-i dam ocazia lui Hristos sa invieze in adevar in noi!

Dupa Invierea aceasta, ma tem ca am ramas la fel de morti ca inainte. Sper sa existe exceptii, sunt sigur ca exista, insa regula este aceeasi. Nici nu cred ca se va schimba cu adevarat vreodata. Tot ce imi pot dori este sa nu fiu eu si sa nu fii tu cel care se conformeaza acestei reguli, ci noi sa fim exceptiile care pastreaza sensul real! Amin!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: