Nebun? Daca nu, indracit cel putin!

“Rudele lui Isus, cand au auzit cele ce se petreceau, au venit sa puna mana pe El. Caci ziceau: Si-a iesit din minti! Si carturarii, care se coborasera din Ierusalim, ziceau: Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” – Marcu 3: 21, 22

Trebuie remarcate aceste versete, in contextul general al capitolului 3 din Marcu. Mi se pare extraordinar de relevanta imaginea pe care ne-o redau ele, iar daca nu vom zabovi cateva clipe asupra ei, s-ar putea sa nu intelegem pe deplin ce ne este relatat.

Il vedem pe Isus, inconjurat de o multime zgomotoasa si agitata, isterizata de posibilitatea aparitiei unui facator de minuni, dispus sa-i ajute si sa le rezolve problemele; in sfarsit cineva care trebuie doar sa rosteasca un cuvant si se intampla intocmai, pe care pana si demonii sunt gata sa il asculte. Un om care are autoritate asupra slabiciunilor trupesti, a bolilor, a neputintelor, are putere asupra diavolului, alunga chiar si duhurile rele si, dupa toate probabilitatile, are o mare influenta asupra oamenilor – ceea ce desigur nu poate fi decat de apreciat! Cum sa nu-l urmezi? Cum sa nu incerci sa fii pe langa el? E de inteles de ce era atata forfota in jurul lui…

Domnul isi alesese de curand cativa ucenici, pe care ii echipase pentru misiune. I-a trimis sa propovaduiasca, nu sa ii faca reclama lui, ci sa vorbeasca despre Imparatia lui Dumnezeu. Vedem cu cateva versete mai devreme cum Domnul porunceste duhurilor rele sa nu marturiseasca despre el, pentru ca nu dorea sa apara doar ca un tamaduitor, incat oamenii sa nu inteleaga mai mult. Din contra, el isi doreste ca vindecarile sa fie doar un aspect secundar al lucrarii lui. Cel mai important era mesajul pe care il avea de transmis. Iar propovaduirea lui era orientata catre Dumnezeu, catre mantuirea pe care el a trimis-o oamenilor, catre nevoia inlaturarii formelor lipsite de continut, a regulilor si religiozitatii despartite de inima sincera si credincioasa…

Astfel, nu ne miram cand citim ca inca de la inceput, carturarii si fariseii, mai marii norodului cautau pretexte si oportunitati de-al acuza de orice, daca s-ar putea mai ales de blasfemie si nesupunere, de incalcarea Sabatului si altele asemanatoare. Astfel, in toate acestea nu vad decat o tactica stravezie a liderilor ingrijorati ca-si vor pierde enoriasii… Trebuia atacat, doar pentru a-l ponegri, a-i strica imaginea in fata multimii! Poate oamenii vor fi convinsi ca e mai bine sa ramana in vechile tipare, in legaturile legii si ale regulilor religioase! Deci, asta e: “E pe mana cu Beelzebul, domnul dracilor!”

Gasesc insa foarte tulburator faptul ca familia sa, poate fratii, poate verisorii, au venit sa-l ia si sa-l puna in camasa de forta. “Si-o fi pierdut mintile, daca este in stare sa calce Sabatul, vindecand un om! Trebuie ca a innebunit, daca s-a apucat sa-si aleaga ucenici, sa-i trimita in misiune, sa vorbeasca despre lucruri ciudate, sa se-nconjoare de oameni ciudati. Daca nu e indracit, nebun sigur e!..”

Familia l-a considerat nebun. Liderii religiosi – mincinos si fals. Totusi, Domnul s-a suparat doar pentru un lucru: ca lucrarea Duhului Sfant este batjocorita! Cum ti se pare?

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: