Ce îţi lipseşte ţie?

Isus s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un singur lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-mă!” – Marcu 10: 21

Acesta este unul dintre textele mele favorite. Dacă ar fi să analizăm capitolul 10 din Evanghelia după Marcu, toate pasajele sunt deosebite, sunt învăţături foarte concrete şi uşor de înţeles, principii pe care Domnul le proclamă ca valori pentru orice creştin hotărât să asculte de voia lui. Dar în mod deosebit pasajul despre tânărul bogat este important, pentru că ne atrage atenţia asupra problemei îndeplinirii standardelor lui Cristos.

În fapt, textul se referă la un concept foarte complex şi complet. Desigur, în cazul acestui tânăr este vorba de bani, de avuţia lui, dar problema poate fi diferită de la o persoană la alta. Pentru el a fost averea, pentru tine poate fi o relaţie, pentru alţii este altceva… Suntem diferiţi şi totuşi atât de asemănători, pentru că fiecare avem încă un lucru care ne mai lipseşte pentru a moşteni viaţa veşnică, iar acel lucru ne poate împiedica să ne bucurăm de mântuire, de părtăşia cu Regele, de moştenirea cerului.

Povestea e simplă. Tânărul nostru, bine intenţionat – aflăm că s-a apropiat de Domnul cu respect şi sinceritate – îşi doreşte să capete învăţătură de la Isus. Era sigur că va primi o soluţie la frământările lui, pentru că îl numeşte pe Isus un „bun învăţător”, ba mai mult, vine la el alergând, nerăbdător să i se închine. Aflăm că ţinuse toate poruncile, încă din tinereţea lui, însă era conştient că viaţa veşnică trebuie să însemne mai mult decât un set de reguli, de legi; el înţelesese că nu forma, ci fondul este important, iar în spatele literei trebuie să existe spiritul. După ce află de la Domnul că e pe calea bună, mi-l imaginez răsuflând uşurat. Eforturile lui au meritat!

Apoi însă, Domnul în priveşte ţintă şi îi cere să renunţe la capitalul cel mai de preţ pe care îl deţinea, în cazul lui banii, şi să îl înlocuiască cu un alt „capital”: crucea şi pocăinţa! Ajungem aici la punctul culminant al întâmplării: ce va alege tânărul? E ca şi la loviturile de la 11 metri! Va apăra, va fi gol, va rata?! Tânărul din întâmplare a ratat. Când a auzit ce îi mai lipseşte, s-a descurajat şi a plecat amărât, pentru că ultimul preţ a fost şi cel mai greu de plătit, imposibil de plătit. Lui i-a mai lipsit doar acest ultim gest, total şi ireversibil, de care însă nu a fost în stare. Domnul Isus a ştiut foarte bine că îi cere prea mult, iar aici este un secret, o cheie. Care anume?

După ce tânărul a plecat, Isus declară imposibilitatea ca un om bogat să între în Împărăţie. Ucenicii sunt nedumeriţi şi vor explicaţii. Atunci Domnul, privindu-i şi pe ei ţintă, le spune că ceea ce la oameni este imposibil, la Dumnezeu este cu putinţă. Adică, renunţarea la capitalul cel mai valoros este o lucrare pe care numai Dumnezeu o poate face în viaţa cuiva. Cheia este: cere-i Domnului ajutorul în pocăiţa ta şi nicidecum nu pleca de la el descurajat, amărât, descoperind că nu eşti în stare de sacrificiul necesar!!!

Ţie ce îţi mai lipseşte? La ce trebuie să renunţi? Orice-ar fi, roagă-l pe Dumnezeu să te ajute! Dacă pleci, nu vei demonstra decât că nu ţi-ai dorit cu adevărat mântuirea!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: