Spiritul Iebusiţilor

Când vorbim de „duh” sau „spirit” nu trebuie să ne gândim automat şi singular la o entitate transcedentală, la o formă de existenţă din altă dimensiune sau la fantomele din folclorul popular. Deşi există o foarte importantă şi consistentă latură spirituală, mistică, în abordarea acestor noţiuni, totuşi ele au şi un înţeles cât se poate de concret: „spirit” înseamnă în egală măsură „atitudine” sau „abordare” sau „mod de a fi”. Cu siguranţă aţi auzit despre „duhul de ceartă” sau „duh de smerenie” – iată acest înţeles al noţiunii care ne este poate mai apropiat, pentru că îl regăsim adesea în jurul nostru.

Am dorit să subliniez acest aspect, pentru că vorbim despre spiritul Iebusiţilor. Acest trib de locuitori ai Canaanului, uriaşi în slujba lui Satan, au fost printre obstacolele pe care evreii le-au întâlnit în primirea făgăduinţei de la Dumnezeu. Dar nu numai evreii i-au întâlnit, în trecut! Şi noi îi întâlnim, pentru că Satan şi pe noi doreşte să ne împiedice, să ne oprească din primirea făgăduinţelor! Ei sunt şi azi uriaşi în vieţile noastre, iar noi trebuie să învăţăm din Biblie cum să le facem faţă, cum să ne păstrăm credinţa în Domnul şi cum să îi nimicim, pentru ca ţara să devină a noastră!

Iebusiţii reprezintă încercarea lui Satan de a călca în picioare tot ce este sfânt. Găsim o referinţă biblică foarte clară în Isaia, capitolul 14, unde îl vedem pe Diavolul alungat din cer, după ce a acceptat păcatul mândriei şi al răzvrătirii. Apoi, el a încercat să se răzbune şi să distrugă planul lui Dumnezeu cu oamenii. A început să îi vorbească Tatălui despre cât de slabi şi necredincioşi sunt oamenii, despre cum speranţele lui în ei nu vor niciodată împlinite, pentru că omul nu se poate opri de la păcat! Biblia îl numeşte pârâşul fraţilor, tocmai pentru că el va încerca mereu să demonstreze înaintea Stăpânului păcătoşenia şi nestatornicia noastră.

Îl ţinem minte pe Iov şi tot ce a suferit el, pentru că Diavolul a cerut să-i demonstreze slăbiciunile şi necredinţa. Până la sfârşit însă Diavolul a fost dat de ruşine – totuşi, asta nu l-a oprit şi nici nu l-a descurajat. El este foarte perseverent în misiunea lui. Ţinem minte cum a încercat el să de-a lungul istoriei să înşele, să corupă, să descurajeze, totul pentru un singur scop suprem: să distrugă tot ce este sfânt, dumnezeiesc. Deci, în primul rând,  sfinţenia pe care Domnul a pus-o şi o creşte în om. Satan joacă totul pe o singură carte. El nu are alternativa pocăinţei, pentru că natura lui este coruptă şi compromisă, astfel că singurul lucru pe care îl poate face este să îndrepte degetul acuzator către noi, cei numiţi şi făcuţi sfinţi de către Hristos, pentru a-i demonstra lui Dumnezeu că-şi pierde timpul cu noi! Din fericire, Dumnezeu nu depinde de timp!…

Noi trebuie să ne păzim de acest spirit prin orice mijloace avem la îndemână. Să ne păzim de la a-l asculta sau a-l promova! Să fim atenţi la ce vorbim, la ce facem, chiar şi la ce gândim, pentru că spiritul Iebusiţilor este şi va rămâne unul foarte puternic, direct de la Diavolul. Nu trebuie să privim superficial efectele lui – este în fapt cel mai periculos spirit – pentru că ţinteşte direct sfinţenia şi neprihănirea pe care o dă Dumnezeu omului. Să nu uităm că îl avem pe Hristos care mijloceşte pentru noi, iar sfinţenia ne este dată de singurul care poate, Domnul nostru! Nu lăsa duhul Iebusului să-ţi răpească sfinţenia!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: