Training – Oboseala în consiliere

Mai întâi, trebuie să fac o precizare: în timpul prezentării şi a seminariilor, termenul folosit a fost compassion fatigue, pentru care nu am găsit un corespondent mai precis decât cel din titlu, aşa că sper să fiţi de acord cu inspiraţia mea de moment. A fost primul lucru care mi-a venit în minte în timp ce traduceam… aşa că l-am folosit pe acesta până la sfârşitul prezentării. I hope it makes sense!

Despre ce este vorba? Nu o dată, toţi cei care suntem implicaţi în activităţi de sprijinire a semenilor noştri, indiferent în ce fel sau în ce grad, am trecut prin faza of, nu mai pot! Poate problemele pe care ai încercat să le rezolvi, poate poverile pe care ai dorit să le ridici sau poate pur şi simplu faptul că ai fost acolo când cineva avea nevoie de tine – toate acestea, sau oricare dintre ele, pot deveni la un moment dat sufocante, epuizante.

Oboseala în consiliere poate deveni la un moment dat o piedică foarte serioasă în păstrarea eficienţei muncii pe care o facem. După o vreme, chiar pe neobservate, se instalează un fel de oboseală în muncă, ce poate duce până la pierderea satisfacţiei în activitatea de consiliere şi asistare şi poate determina chiar dorinţa de a schimba tipul muncii, de-a „încerca” şi altceva… Dacă se cronicizează, oboseala aceasta ne macină bucuria, ne scade randamentul, ne distruge optimismul şi încrederea în succesul demersului de asistare. Vom fi mult mai predispuşi eşecului, iar odată intraţi în acest cerc vicios, ne va fi foarte greu să ne revenim. Deci, e foarte important să ne observăm.

Pe de altă parte, în condiţii mai severe, noi înşine putem deveni victime ale stresului post-traumatic. Putem retrăi episoade dramatice care ne-au fost povestite de cei cu care lucrăm, putem experimenta halucinaţii, flashback-uri, izolare faţă de familie, colegi sau de prieteni, anxietate, iritabilitate, depresie, vinovăţie. Iată câteva din efectele grave, extrem de serioase, care pot apărea ca urmare a epuizării resurselor nervoase, emoţionale, fizice, atunci când încercăm să îi ajutăm pe alţii dar uităm că şi noi suntem doar oameni.

Există soluţii pentru această problemă. Sunt mai mulţi paşi, însă cel mai important lucru este să nu considerăm că noi suntem mai presus de riscul epuizării, al oboselii. Trebuie să ne facem timp pentru noi înşine. Trebuie să luăm pauză uneori, uităm de problemele de la serviciu, să facem ce ne place, să ieşim cu prietenii şi cu familia, să ne rupem de stresul din munca noastră de asistenţă socială.

Apoi, trebuie să ne odihnim corespunzător. Să facem exerciţii fizice în mod regulat, în fiecare zi cel puţin 30 de minute. Trebuie să ne hrănim corect, evitând abuzul alimentar sau mâncărurile „prefabricate”. Avem nevoie de relaxare, sunt indicate chiar anumite tehnici foarte simple – nu, nu vă gândiţi la yoga – prin care ne eliberăm stresul şi creştem nivelul endorfinelor din organism: „safety place”, „tapping sequence” sau „art therapy”.

Poate cel mai important, este recomandat să stăm de vorbă cu cineva, fie un coleg consilier, fie un prieten apropiat, fie soţul sau soţia. Nu uitaţi să vă rugaţi, să vă reîncărcaţi bateriile spirituale, mergeţi la biserică! Adesea, e cel mai bun remediu!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

One Response to Training – Oboseala în consiliere

  1. martzian says:

    Adi, felicitari pentru initiativa de a prelua si de a prezenta subiectele abordate la training. Pacat ca a fost atat de scurt…

    „Compassion fatigue”, asa cum spuneai, nu este altceva decat varianta secundara a tulburarii de stres post traumatic. Desi cei mai multi care lucreaza in domeniu experimenteaza… oboseala expunerea permanenta la nevoie, compasiunea extrema, contratransferul, pot degenera in forme nefericite, chiar in depresie severa. E mai mult chiar decat „simpla” oboseala fizica, ce se poate rezolva cu un somn sau cu o vacanta. Uneori avem surpriza ca multe dintre lucrurile ce functionau inainte acum pot fi inutile. Apropo, vorbesc din frigerea cu propria ciorba…

    Buna sugestia ta, la care eu as completa cu: stabilirea si respectarea stricta a unui set de prioritati personale de catre consilier, chiar adoptarea unor proceduri riguroase si sanatoase de abordare a muncii, plus, de ce nu, apelul la ajutor din afara – ma refer, bineinteles, la persoane care inteleg fenomentul si pot veni cu un aport pozitiv. Din pacate astfel de persoane sunt cam rare pe la noi.

    De cele mai multe ori se intampla ca uitam ca nu suntem supraoameni si putem aluneca pe o panta periculoasa, asumandu-ne rolul asanumit de „salvator”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: