Training – Tratarea traumei sexuale

Scopul acestor articole nu este desigur acela de-a încerca consilierea cuiva, ci mai degrabă spicuirea unor idei principale din seminariile prezentate de echipa Regent University, la care am luat parte şi pe care eu personal le-am găsit foarte interesante. Astfel, acest subiect extrem de sensibil, aici nu poate fi decât prezentat; dacă cineva se găseşte într-o situaţie asemănătoare, nu ar trebui să ezite să vorbească cu cineva, nu doar să se limiteze la a citi rândurile mele şi să gândească “Doar încă un articol nefolositor! Pe mine nimeni nu mă poate înţelege!”

Am dorit să menţionez această chestiune, pentru că trauma sexuală are efecte care pot dura toată viaţa, dacă nu este tratată şi rezolvată cât mai repede. Abuzul sexual este de două tipuri: molestarea şi incestul. Incestul reprezintă un abuz sexual asupra unui alt membru al familiei, pe când molestarea este un act efectuat asupra sau de către cineva dinafara familiei. Şi una şi alta însă reprezintă probleme grave, care pot determina efecte emoţionale, mentale, fizice pe termen lung, mai ales atunci când victimele sunt copii.

După ce are loc abuzul sexual, victima are tendinţa să ascundă ce s-a întâmplat, să se izoleze sau să refuze să vorbească despre orice are legătură cu acesta. Adesea se instalează o stare de anxietate, uneori se ajunge chiar la depresie, iar motivul este foarte simplu: victima se simte degradată, înjosită, îi este teamă de respingerea celor din jur şi consideră că nimeni nu poate să o ajute. Mai ales în cazul copiilor, aceştia nu ştiu cum să vorbească despre ce s-a întâmplat, cu atât mai mult dacă abuzatorul foloseşte ameninţarea, intimidarea sau şantajul emoţional, pentru a forţa tăcerea.

Dacă abuzul este repetat, în timp se instalează o percepţie denaturată asupra realităţii. Victima consideră că totul este normal, învaţă să trăiască în condiţiile date, însă totul este doar la suprafaţă. Este un mod de apărare la nivel psihic, dar la un moment dat va exista un moment de explozie, punctând o cădere nervoasă, care poate determina chiar boli psihice, uneori ireversibile. Deci, este esenţial să nu se cronicizeze trauma, ea trebuie rezolvată cât mai repede, pentru o recuperare psihică şi emoţională completă.

Pentru că victimele abuzului sexual dezvoltă adesea sentimente grave de inferioritate, vinovăţie sau ruşine, izolare şi evitare, sau din contra se poate vedea o tendinţă de-a fi şi a face totul perfect (ca mecanism de reparaţie) iată câteva idei pentru a recupera respectul de sine, respectiv cum putem “reînvăţa să ne iubim”: nu fi prea autocritic – învaţă să fii mai îngăduitor cu tine însăţi/însuţi; nu mai gândi negativ – nu totul va merge rău; acceptă ce nu poate fi schimbat şi schimbă în bine ce poate fi schimbat; îngrijeşte-te, fii atent/atentă la aspectul fizic; învaţă să te iubeşti necondiţionat; mănâncă sănătos şi regulat; mergi la medic dacă ai probleme de sănătate; hrăneşte-ţi intelectul cu lecturi care-ţi trezesc interesul – “provoacă-te” la activitate mentală; ieşi cu prietenii; descoperă aspectul spiritual al vieţii şi răspunde nevoii de Dumnezeu.

Aţi observat că am evitat “tratamentul-tip”, tocmai pentru că fiecare caz este singular şi trebuie tratat ca atare! Însă nu lăsa o astfel de problemă nerezolvată! Nu trece de la sine!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: