Training – „Atitudinile atente”

Scriam într-un articol anterior despre traducerea termenilor – din nou, ceea ce este în titlu se vrea o traducere cât mai cuprinzătoare a „attending behaviors”. Veţi înţelege imediat… 

Atitudinea consilierului, sau a celui care stă de vorbă cu o persoană ce trece printr-o situaţie de criză,  face foarte adesea diferenţa între a lăsa respectiva persoană cu un sentiment de uşurare, de eliberare şi chiar optimism asupra viitorului, sau din contra, a-i accentua supărarea, disperarea, până la cufundarea în depresie.

În discuţiile noastre cu prietenii, cu rudele, sunt situaţii în care trebuie să jucăm acest rol al consilierului. Când un prieten ni se destăinuie, îşi exprimă sentimentele foarte puternice (de regulă negative) noi trebuie să ştim ce anume ar trebui să facem, cum să vorbim, cum să tăcem, astfel încât la sfârşit, să-i putem fi cu adevărat de folos. Iată:

O „atitudine atentă” va încuraja comunicarea. Îl va face pe prietenul nostru să spună deschis şi în detaliu ce îl frământă şi în acelaşi timp ne dă nouă ocazia să ascultăm mai mult decât să vorbim, să gândim ce am face noi în aceea situaţie, să cântărim în minte diversele posibilităţi. Dacă din contra, ne lipseşte „atitudinea atentă”, cel cu care vorbim nu se va simţi încurajat şi poate adesea, chiar dacă ar fi dorit să ne ceară sfatul asupra vreunei probleme, se va opri la un moment dat şi va duce discuţia spre o altă direcţie.

Dacă ne ocupăm în mod deosebit cu consilierea, atitudinea potrivită, care manifestă interes pentru ce ne spune cel din faţa noastră, va fi încurajatoare şi pozitivă pentru acea persoană. În acelaţi timp, ne oferă timp să descoperim tiparele de gândire cu care avem de-a face, elementele esenţiale relevante pentru problema discutată, dându-ne posibilitatea de-a elabora cele mai corecte şi necesare sfaturi. Nu în ultimul rând, dacă cel consiliat se simte încurajat să vorbească, vom înţelege mai clar, ne vom putea identifica mai uşor cu el, vom avea rezultate finale mai bune.

Niciodată nu trebuie subestimată importanţa ascultării. În engleză, termenii listen şi silent sunt formaţi din exact aceleaşi litere. Hint! Când cineva se simte ascultat şi „băgat în seamă”, însăşi această experienţă (poate este pentru prima dată!) poate fi deosebit de benefică, chiar vindecătoare. Am fi uimiţi să ştim cât de mulţi oameni suferă şi ajung în depresie, pentru că nu se simt destul de importanţi, destul de valoroşi. Unul dintre profesori spunea cât de mult a contat când la sfârşit, după ce pacientul şi-a încheiat povestea, i-a repetat acestuia, în detaliu exact ce el spusese. A fost „o terapie în sine”!

Sunt mai multe dimensiuni concrete ale ascultării. Păstraţi contactul vizual – nu lăsaţi privirea să vă alunece în gol, nu căscaţi – chiar dacă uneori e greu, abordaţi un ton al vocii liniştitor şi clar, puneţi întrebări la subiect. Ca şi comunicare non-verbală, încurajaţi discuţia prin mişcări uşoare şi adecvate ale capului, prin gestică, prin postură. Aveţi o atitudine „în oglindă” faţă de cel cu care staţi de vorbă, zâmbiţi când e cazul, fiţi empatici şi încurajatori. Nu uitaţi că subictul discuţiei este foarte important pentru pacient, chiar dacă pentru noi e banal, aşa că trebuie să fim sensibili şi pricepuţi în abordare!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: