Început de an, continuare sau nu

Nu vă înşelaţi crezând că orice început înseamnă automat a lua totul de la zero. De multe ori, de prea multe ori, un început este doar o continuare, mascată poate de o dată din calendar, sau de un personaj nou în viaţa noastră, de o situaţie nouă sau de context diferit. Însă, în esenţă, continuăm ceva ce am început în trecut.

Astfel, la început de an, ne regăsim contemplând viitorul, prin prisma trecutului, fiind siguri sau măcar nădăjduind că lucrurile vor fi altfel decât până acum. Privim cu optimism înainte, luăm decizii noi şi suntem sinceri în încercarea de-a acţiona diferit, de a gândi pozitiv, de a interacţiona mai mult şi mai eficient cu cei din jur. În limba engleză acestea se numesc „rezoluţii de anul nou” – iată deci, oamenii de peste tot sunt la fel, este o chestiune ce ţine de modul de funcţionare a fiinţei umane.

Totuşi, un început de an nu este decât o continuare, nimic mai mult. Prima zi din ianuarie e doar „a doua zi”, pentru că nu se întâmplă nimic supranatural, magic, în noaptea dintre ani. Desigur, este o noapte specială, cu focuri de artificii, cu prieteni, cu distracţie, iar oamenii din toată lumea sărbătoresc, sunt entuziaşti, peste tot veselie multă. Dar… totul este la suprafaţă, pentru că aşa vrem noi, o convenţie, un obicei, o faţadă. Nu vi s-a întâmplat ca după o noapte de Revelion, după oricât de multă veselie şi  petrecere cu prietenii, să deveniţi melancolici, sau chiar deprimaţi? Bineînţeles că vi s-a întâmplat şi vouă, pentru că aceasta este conştientizarea realităţii: nimic nu este diferit, nimic nu s-a schimbat, totul continuă identic. Se revine inevitabil la ce a fost şi înainte.

Suntem deci condamnaţi la imposibilitatea de-a schimba ceva în viaţa noastră? Cum rămâne cu tot ce ştiam despre „o viaţă nouă în Cristos”? Cum rămâne cu sfaturile şi încurajările de la biserică, de la televizor, de la prieteni? Chiar nimic nu poate fi altfel? Totul este deci o simplă şi perfidă minciună, iar noi nu avem decât opţiunea de-a continua în păcatul vechi, în depresia veche, în vechile obiceiuri rele, în trista noastră existenţă plină de eşecuri şi disperare, fără vreun orizont mai senin, fără o bucurie nouă şi proaspătă? Ce rost mai are atunci orice efort de… îmbunătăţire?

Bineînţeles că schimbarea este posibilă, iar noi nu suntem condamnaţi la nimic. Însă trebuie să fim foarte atenţi de la ce sau de la cine aşteptăm această schimbare. Nu „rezoluţiile de anul nou”, nu prima zi din ianuarie, nu un an nou o vor produce! Degeaba ne propunem câte-n lună, câte-n soare, nimic nu se va întâmpla doar pentru că s-a schimbat anul! De fapt, schimbarea adevărată nu ţine seama de nimic din acestea, ea se produce dacă şi când suntem noi gata să devenim serioşi în privinţa deciziilor noastre. Acest adevăr e clar când citim „câtă vreme se spune ASTĂZI nu îţi împietri inima […]” precum şi din multe alte texte ale Bibliei. Nu aştepta o schimbare din senin, ci lucrează pentru ea, urmăreşte-o şi nu te da bătut, iar aceasta nu depinde deloc de data din calendar, de sărbători, de vacanţe… Începe acum, orice ar însemna acest acum. Iar rezultatele vor veni prin perseverenta căutare a adevărului, a cultivării unui caracter schimbat, prin disciplina dureroasă dar sănătoasă a deprinderii unor obiceiuri bune!… Fii tare! Ai de luptat un an întreg! 2011 poate fi doar o continuare, sau poate fi un nou început! Tu alegi!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: