“Zonele gri” ale permisiunilor

Aşa cum bine ştim, în Biblie există porunci clare privitoare la conduita pe care Dumnezeu o doreşte în viaţa credinciosului, la fel cum există şi „zone gri”, unde nu se poate aplica nici o formulare perfect valabilă pentru orice situaţie. Aşa cum în spectrul culorilor nu avem doar două culori – alb şi negru –  nici în viaţă nu întotdeauna putem spune clar, fără îndoială, ce ar trebui făcut, ce e cel mai bine, ce trebuie condamnat. „Zonele gri” ale permisiunilor sunt, de fapt, cele mai obişnuite situaţii pe care le întâlnim, şi trebuie să le înţelegem şi să învăţăm cum să găsim soluţia corectă, în orice context.

Poruncile pe care le dă Dumnezeu nu sunt negociabile. Ele pot fi de tipul „să” sau de tipul „să nu”. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău… Să iubeşti pe aproapele tău… Să nu ucizi… Să nu furi… Toate acestea sunt exprimate clar, concis, iar interdicţiile sau dimpotrivă obligaţiile, sunt aşa ca ordinele din armată: se execută, nu se discută! Evident, cei mai mulţi oameni au dificultăţi la acest capitol, şi nici eu, nici tu, nici unul dintre noi, nu le respectăm întotdeauna aşa cum ar trebui. Dar ne străduim – mai bine zis, dorim să îl lăsăm tot mai mult pe Duhul Sfânt să ne conducă mintea, trupul, emoţiile, în aşa fel încât să avem o trăire plăcută Tatălui Ceresc. Dacă facem acest lucru, nu numai că împlinim voia Domnului, dar ne şi construim o bună bază pentru ca „zonele gri” să fie cât mai reduse, să ne influenţeze cât mai puţin.

Epistola lui pavel către Romani cuprinde, mai ales în capitolele 14 şi 15, recomandări cu privire la diferenţele care există între noi, ca oameni. Pentru că nu suntem copii la indigo, fiecare individ are capacitatea proprie de analiză, de sinteză, de reacţie. Din unicitatea indivizilor se nasc o mulţime de posibile răspunsuri la întrebările neacoperite de porunci explicite în Biblie. Însă nu trebuie nicidecum să luăm sau să impunem drept regulă ceea ce poate părea acceptabil cuiva, însă de neconceput pentru altcineva. Tocmai pentru că suntem diferiţi, noţiunile de „corect şi incorect”, „acceptabil sau inacceptabil”, „îngăduit sau interzis” au un înţeles diferit în dreptul fiecăruia. Noi, ca şi creştini, nu trebuie să considerăm că doar „negrul” sau „albul” nostru este valabil, ba din contră, trebuie să fim atenţi la „griul” pe care îl observăm poate în viaţa altora…

Sunt totuşi două aspecte foarte importante aici. În primul rând, dacă vreun obicei, ritual, deprindere te învaţă că ceva este „păcat”, iar tu ai această convingere în baza „griului” tău personal, chiar dacă altcineva nu va crede la fel, fii atent să te păzeşti de acel lucru, pentru că altfel îţi încalci o convingere proprie, iar conştiinţa ta te va condamna. Altfel spus, dacă faci ceva şi conştiinţa te mustră, opreşte-te, chiar dacă un altul se simte liber să facă exact acelaşi lucru, fără mustrări. Este o chestiune privată, între tine şi Dumnezeu.

În al doilea rând, asigură-te că libertatea ta nu devine ispită, povară, încercare, motiv de păcătuire pentru altcineva. Nu fi pricină de poticnire, ci mai degrabă renunţă tu la libertatea ta, pentru a-i proteja pe cei ce nu o pot înţelege sau accepta.

În pasajul menţionat, Pavel vorbeşte mai ales despre mâncăruri şi zile de sărbătoare. Dar, acelaşi principiu se aplică şi la ridicarea mîinilor pentru închinare, ţinuta în adunări, rugăciunea pe genunchi, genuri muzicale, programele din biserică, etc.

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: