Ce doreşte Dumnezeu?

Pentru mulţi dintre noi, înţelegerea voii lui Dumnezeu este o preocupare continuă. Desigur, prin însăşi natura noastră umană – limitată, nu vom putea niciodată înţelege voia Lui în ansamblu, însă trebuie să ne asigurăm că avem o înţelegere asupra dorinţei Tatălui ceresc, în ce ne priveşte pe fiecare, în mod personal, intim.

Cel mai bun punct de pornire este studierea Bibliei, iar apoi rugăciunea prin care îi cerem Domnului înţelepciune, după cum ne sfătuieşte Iacov. Trebuie să fim gata să învăţăm şi să observăm cu atenţie îndemnurile din Cuvânt. Încă o dată, trebuie să insist să nu ne mulţumim cu ce ştim din auzite, din folclor, să nu fim leneşi în studiu, ci mai degrabă să folosim orice ocazie pentru a afla tot mai mult, de la sursa cea mai autorizată, respectiv Biblia, şi să fim perseverenţi şi disciplinaţi în exerciţiul rugăciunii.

Este interesant şi benefic în acelaşi timp să urmărim intenţia lui Dumnezeu cu privire la om, chiar din momentul în care i-a creat pe Adam şi Eva, aşa cum ne arată textele Scripturii. Adam se întâlnea cu Dumnezeu în fiecare zi, „în răcoarea dimineţii” iar părtăşia dintre ei a fost desăvârşită, până când omul a căzut în păcatul neascultării. Atunci a trebuit să plece din Eden, însă această ruptură a rănit adând inima lui Dumnezeu. El însă nu a renunţat la om, pentru că omul a fost creat tocmai să devină „prietenul” Lui. Astfel, Dumnezeu a continuat să îi întindă o mână binevoitoare omului, iar promisiunea făcută lui Avraam s-a împlinit prin alegerea poporului evreu ca fiind „al Domnului”. Vedem deci că dorinţa Tatălui a fost să aibă o relaţie apropiată, intimă cu omul, o prietenie care să producă unitatea perfectă pe care a dorit-o El de la început.

Este remarcabil un amănunt din istoria poporului evreu: atunci când Dumnezeu i-a cerut lui Faraon să lase poporul să plece din Egipt, care credeţi că era scopul Lui? Unde trebuia să ajungă poporul? Ce trebuia să facă? Răspunsul imediat ar părea a fi: să ajungă în Canaan, unde curge lapte şi miere! Dar, la o lectură mai atentă, observăm că Dumnezeu doreşte ca poporul să iasă în pustie, pentru a-I sluji Lui. Cu alte cuvinte, El a dorit să se arate poporului (ţineţi minte chemarea de pe muntele Sinai) pentru ca ei să Îl cunoască, să existe o relaţie apropiată, prietenie, intimitate, părtăşie. Poporul însă, cât de uman! A preferat să se uite doar la binecuvântări, la beneficii, la „laptele şi mierea” din ţara promisă. Evreii nu au fost interesaţi de o relaţie cu Dumnezeu, ci doar de avantajele materiale, imediate, de „ce-mi iese mie de-aici?” Din nou, inima lui Dumnezeu a fost frântă. Inima Lui bună şi iubitoare, inima Lui de tată, sfâşiată de respingerea omului!… 

Deci, ce doreşte Dumnezeu? El doreşte inima ta! Adică, doreşte să fie cel mai bun prieten al tău şi al meu, să fie tata, să fie Mângâietorul… El nu a renunţat la acest scop. De aceea, Isus Cristos, El însuşi Dumnezeu, a venit pentru a reface legătura dintre om şi Divinitate. El a plătit plata nelegiuirii noastre, aşa încât noi să putem intra la Dumnezeu liber, fără a fi împiedicaţi de murdăria păcatului, atât de urât în ochii Lui. Eu şi tu avem azi şansa minunată a împăcării cu Creatorul nostru, a refacerii unei relaţii care a existat înainte, dar a fost ruptă de Adam, prin neascultare. Eşti gata să răspunzi braţului deschis al lui Dumnezeu, dragostei Lui, inimii Lui? Fă acest lucru, şi vei împlini dorinţa lui Dumnezeu!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: