Încântarea de a fi copilul Domnului

Atunci când trecem prin perioadele frumoase ale vieţii suntem tentaţi să uităm că totul este trecător, chiar şi vremurile bune, şi înainte să ne dăm seama ne trezim din nou pe câte o pantă a dezamăgirii, a întristării… Nimic nu rămâne neschimbat, după noapte vine ziua, iar apoi din nou întunericul. Iar apoi din nou dimineaţa… După vreme rea vine soarele, dar apoi din nou furtuna… Şi tot aşa, până la ultima suflare.

Desigur, observăm această ciclicitate în orice lucru. Alternanţa sus-jos, plus-minus, reuşită-eşec, este omniprezentă. Dacă ar fi să privim în detaliu evoluţia oricărei situaţii de viaţă, vom vedea peste tot acelasi lucru. Este parte a existenţei noastre, un fragment din peisajul cotidian al trăirilor noastre, o caracteristică perfectă a imperfecţiunii care însoţeşte condiţia umană.

Dar mai presus de toate lucrurile, dincolo de reuşitele sau nereuşitele noastre vremelnice, există un lucru care dă valoare eternă experienţelor noastre trecătoare. Acest lucru este calitatea ta de copil al lui Dumnezeu.

Ca şi copil al lui Dumnezeu, ai multe îndatoriri, responsabilităţi, dar evident şi răsplată pe măsura eforturilor tale. Biblia ne vorbeşte despre răsplata care îl aşteaptă pe creştinul harnic, cel care nu se dă înapoi de la suferinţă, de la purtarea crucii, cel care se investeşte continuu în încercarea de a-i aduce la mântuire pe cei pierduţi; ei bine, acela se va bucura din plin de „bucuria Stăpânului”, iar orice întristare de pe Pământ – pe care Pavel o numeşte „de o clipă” – va păli în faţa eternităţii de slavă!

Nu înseamnă însă că aici nu vom avea suişuri şi coborâşuri, din momentul în care devenim copiii Domnului. Ba dimpotrivă, te poţi aştepta ca Satan să îşi ascută săbiile, iar arcurile sale să fie încordate, săgeţi de foc gata pregătite pentru inima ta! Însă aceste săgeţi, aceste poveri, crucea grea şi de neînţeles uneori, nu fac decât „să lucreze o greutate veşnică de slavă”. Iar cel care are de câştigat până la urmă eşti tu, copilul Domnului.

Nu trebuie să pierdem nici o clipă din vedere acest viitor strălucit pentru noi. Epistola către Evrei ne îndeamnă să urmăm exemplul părinţilor credinţei, cei care au avut privirea ţintită la răsplătirile promise de Dumnezeu şi astfel ei au continuat să rămână credincioşi chemării lor, chiar dacă au avut de îndurat prigonire, batjocură sau moarte. Răsplata pe care însuşi Dumnezeu o acordă celor credincioşi ne dă o nădejde atât de frumoasă chiar şi pentru viaţa de aici! Dacă nu întotdeauna este uşor să trăieşti frumos, cinstit, moral, nu uita că aceste lucruri sunt compensate întro proporţie infinită de aprecierea pe care Creatorul ţi-o va da înaintea Cerului întreg!

Să fii copilul Domnului este o încântare! Nu pentru că dobândeşti confort, poziţie socială, aprecierea oamenilor, ci pentru că însuţi Tatăl Ceresc priveşte către tine şi te ia în braţe în ziua cea grea, iar după ce termini alergarea pe pământ, vei ajunge să moşteneşti cerul!  Când îţi este greu, rămâi cu acest gând în minte! Dumnezeu este Tatăl tău!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: