Ce s-a întâmplat după Înviere?

Ar fi interesant de urmărit ce reacţii ar stârni un astfel de eveniment în rândul oamenilor obişnuiţi din zilele noastre… Ce răspunsuri s-ar declanşa, ce instincte ar răbufni la suprafaţă din adâncul subconştientului şi ne-ar anihila raţiunea? Nu-mi pot imagina decât o reacţie de negare, „probabil că nu a fost mort!”… Până la urmă, aceasta trebuie să fi fost şi reacţia celor mai mulţi atunci când au auzit că Domnul Isus a înviat şi a fost văzut de oameni, timp de patruzeci de zile, până când s-a înălţat la cer.

Sunt intrigat însă mai ales de faptul că evangheliştii nu detaliază deloc, doar pomenesc în treacăt unele dintre evenimentele ulterioare Învierii. Cu excepţia dimineţii zilei de duminică, pe care o putem reconstitui relativ uşor, ne lipsesc informaţiile care ar clarifica nedumeririle, ar determina o înţelegere puternică, documentată, asupra acestui punct de cotitură în istoria umanităţii şi într-un sens mai restrâns, în istoria personală a celor care au fost martorii nemijlociţi ai celei mai extraordinare lucrări a lui Cristos. Învierea Domnului ar fi putut deveni un act istoric, poate chiar notat şi păstrat în analele oficiale ale Romei, mai degrabă decât un moment controversat – în egală măsură susţinut şi contestat – iar nelămuririle şi îndoielile ar fi fost spulberate, pentru ca nimeni să nu poată deturna adevărul!…

Dar mă tem că aici este graniţa dintre teritoriul concretului, al palpabilului şi teritoriului credinţei, a „încrederii neclintite”, dominat nu de dovezile fizice, ci de convingeri lăuntrice care adesea nu au nevoie de nici un fel de justificare sau motiv, pentru că pot exista prin ele însele. Cred cu convingere că există un rost pentru care nu ni s-au explicat toate aspectele ce ţin nu numai de moartea şi învierea lui Isus, dar şi de alte multe episoade descrise în Evanghelii, iar acesta este că Dumnezeu nu doreşte să demonstreze nimic, nu ne forţează la acceptarea unei realităţi de netăgăduit, ci mai degrabă doreşte să ne propună alternativa credinţei, cea prin care noi înşine devenim la rândul nostru promotori ai săi; împins un pas mai departe, raţionamentul de fapt sună astfel: dacă Dumnezeu ar fi dorit să elimine îndoielile noastre, nu lăsa loc nici unei interpretări a ceea ce s-a întâmplat. Dacă însă a lăsat unele lucruri neclare sau incomplete, este doar pentru că aici trebuie să intervină credinţa în El şi în lucrarea pe care El a făcut-o.

Şi totuşi, Pavel vorbeşte despre „credinţa care vine în urma auzirii”, iar în epistola sa către locuitorii Corintului, unde este menţionată învierea din morţi a lui Cristos şi nădejdea învierii pe care o avem noi credincioşii, el explică în detaliu că au existat sute de martori care l-au văzut pe Isus după ce a înviat, iar el însuşi s-a întâlnit cu El.

Rămâne întrebarea: ce s-a întâmplat după episodul descris în Evanghelii? Contestatarii Învierii vor susţine teorii – uneori ale conspiraţiei – care vor arăta imposibilitatea şi improbabilitatea unui asemenea eveniment. Multe dintre aceste teorii sunt foarte cunoscute şi azi, ba chiar populare, de aceea nu le voi mai aminti acum. În acelaşi timp, cei care susţin Învierea, o vor justifica prin suveranitatea absolută a lui Dumnezeu, în faţa căreia nici „boldul morţii” nu mai are putere. Amândouă direcţiile reprezintă alternative pe care fiecare dintre noi le vom alege, fie pe una, fie pe cealaltă. Una a concretului, alta a spiritului. Dar, atât de mult mi-ar plăcea să ştiu ce s-a întâmplat în săptămânile de până la Înălţare, cum şi unde şi mai ales ce i-a mai învăţat Isus pe ucenici „cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu”, mi-ar plăcea să ştiu mult mai multe decât îmi spune Biblia.

Dar apoi îmi reamintesc că aşa a hotărât sau a îngăduit Dumnezeu să fie lucrurile. Ce ştim însă cu siguranţă este că mulţi creştini au crezut cu putere, până la moarte şi în ciuda ei, în Cristosul înviat, „pârga celor adormiţi”, Mântuitorul care dă viaţa veşnică. Astfel, chiar fără să cunosc neapărat totul, pot avea încredere că mărturia lor, alături de convingerea dată de Duhul Sfânt, alături de Cuvânt şi de Revelaţie îmi vor fi suficiente.

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: