Pocăinţa – ce înseamnă?

Poate că este momentul potrivit, după o lungă pauză în ce priveşte studiul unor percepte biblice, să ne ocupăm din nou de o temă care face parte din categoria înţelegerii de bază, primare, a ce înseamnă să fii creştin. Termenul de azi, „pocăinţa”, este printre cele mai controversate şi neînţelese cuvinte din Biblie. În context specific românesc, cu atât mai mult, pentru că s-a grevat pe o percepţie populară oarecum corectă la început, dar care pe parcurs i-a denaturat aproape complet sensul.

Astfel, atunci când au apărut baptiştii, penticostalii, „ostaşii” precum şi alţii ca ei – toţi propovăduind căinţa faţă de păcatele comise şi trăirea unei vieţi curate – oamenii le-au asociat denumirea de pocăiţi, pentru că acesta era crezul, mottoul, mesajul lor principal. Atunci când cineva lua decizia de a merge la adunările pocăiţilor, pentru că ajungea la concluzia că propovăduirea lor este corectă, şi mai ales când se boteza în apă, conform credinţei „noi”, atrăgea şi asupra lui denumirea de pocăit; aceasta spre nemulţumirea preoţilor „vechii” credinţe, care îşi vedeau astfel enoriaşii scăzând în număr.

Alături de acest considerent, trebuie spus şi faptul că într-adevăr viaţa multora dintre ei a fost schimbată şi transformată, iar efectele au fost vizibile în mod evident. Pentru mulţi oameni, schimbarea aceasta era de neînţeles, de la alcool se ajunge la abstinenţă, de la înjurătură la încurajare, de la chef la rugăciune, etc. Desigur, pentru cei mai mulţi, era mai lesne să pună totul pe seama unei rătăciri, a unei nebunii – de aceea termenul de pocăit a primit şi conotaţia de „ciudat”, „nebun”, „rătăcit”- lucru de asemenea întărit de mesajele celor mai mulţi dintre preoţii bisericilor tradiţionale. Îmbrăcămintea, vorba, principiile, atitudinea, totul i-a făcut pe pocăiţi să devină o specie aparte.

Dar până la urmă ce înseamnă să fii pocăit? Ce înseamnă cu adevărat pocăinţa? Din Faptele Apostolilor, capitolul 17 versetul 30, aflăm că Dumnezeu porunceşte tuturor oamenilor să se pocăiască! Deci, a te pocăi este o decizie, o alegere. Omul trebuie să decidă, în momentul în care a înţeles adevărul mesajului din Cuvânt, să se pocăiască. Dar ce presupune acest lucru?

Ei bine, în Noul Testament, scris în limba greacă, termenul este fără echivoc şi în mintea celor care ascultau mesajul lui Pavel de exemplu, sau a celorlalţi apostoli, îndemnul la pocăinţă era foarte bine înţeles. Respectiv, chemarea era la o „schimbare a minţii” – metanoia. În Romani este exprimat foarte clar acest lucru, în capitolul 12, versetul 2. Pocăinţa deci înseamnă decizia de schimbare a gândirii. Pe de altă parte, semnificaţia din Vechiul Testament este aceea de „schimbare a drumului”, deci o decizie de a urma o altă cale. Astfel, sensul cel mai complet şi mai profund al termenului vine din combinarea celor două: în primul rând o schimbare a opticii de viaţă, a modului de a privi lucrurile, o abandonare a felului de a fi de dinainte şi o schimbare a drumului, a direcţiei.

Din păcate, atunci când spui cuiva că ar trebui să se pocăiască, de cele mai multe ori vei fi respins. Motivele sunt numeroase, dar cred ca dincolo de înţelegerea eronată din partea ascultătorului, trebuie să existe o explicare clară şi răspicată din partea vorbitorului. Decizia de a-L urma de Domnul, de a te pocăi, este cea mai importantă, pentru că fără o astfel de schimbare, a minţii şi a drumului, drumul vechi te duce direct la iad. Încă ceva: sensul de dicţionar al termenului (acela de părere de rău, remuşcare) nu te ajută, dacă nu este urmat de termenul biblic, acela de decizie de schimbare. Atâţia oameni merg în iad, părându-le rău de păcatele lor, însă o părere de rău care nu a dus la schimbare! Trebuie să fim foarte serioşi şi consecvenţi, pentru a-i ajuta pe oameni să priceapă de ce şi cum trebuie înţeleasă pocăinţa, şi în primul rând pe noi înşine trebuie să ne verificăm dacă suntem sau nu în situaţia de a ne pocăi din nou! Domnul să ne ajute!

Reclame

Despre tinerigepiu
Coordonator proiect

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: